Te cunosc
din nopți cu vise liniștite,
cu Luna de pe cer plină,
și greieri ce cântau în armonii.
Nu a fost risc
ca vorbele, șoptite-n lanț,
să formeze cununa
clipelor fericite, creând emoții.
Te cunosc
din vremuri de mult uitate,
când formam sfera împreună
primordial, cu sufletele vii.
Nu a fost risc,
pentru ca fragmentele de dragoste,
să rămână pe veci,
date uitării.
Te cunosc
din vastele momente oferite
de natura vremii divine,
a zilelor și clipelor menite vieții.
Nu-i niciun risc
ca să rămânem alte multe zile
cu iubire de primăvară, vară, toamnă,
pe al iernii drum, al sorții.
