România

România

vineri, 24 iunie 2016

Dorul de iubire














Este  dorul de iubire
ca și mierea de albine?
Greu  se strânge în fagure
inima să bucure.

Iute din simțire vine,
viața-ntreagă poate ține
dacă-i dragoste cu foc
și  în lume ai noroc.

Este  dorul de iubiri
hăituit prin amintiri
când pe drum ai fost  pribeag
și-ai  pierdut ce ți-a fost drag?

Lumea asta-i hărăzită,
de Dumnezeu plămădită,
cu tot felul de-ncercări,
până-n clipa ce-ai să mori.

Dar mai e și un al dor,
de țară, sfâșietor,
când departe ai plecat,
singur, fără de păcat.

Te împing nevoi afară,
lași frumoasa țărișoară
și pornești prin țări străine
gândind la zile senine.

Plânge inima apoi
Ochi-ți sunt și triști, și goi,
Căci ai vrea ca să revezi
Codrii, ape și cirezi.

Seacă sufletul amar,
iasc-aprinsă de amnar,
te topești oftând cu foc
suflete fără noroc.

Este dorul pierzător
pentr-un suflet iubitor,
sau e încă o dovadă

de iubire-adevărată?

luni, 13 iunie 2016

Anotimpul iubirii














S-au copt cireșile de mai,
dar  teiul încă n-a-nflorit,
l-așteapt- albine în alai
în pragul verii-n răsărit.

Iar păsări mici de prin zăvoi
apleacă ramuri de copaci,
în zbor, când joaca le e-n  toi
și se avântă-n sus dibaci.

Fragii în floare prin pădure
te-ademenesc să zăbovești,
cu sufletul,  plin de iubire,
la-ntreg frumosul să privești.

La margine de lăstăriș
mustește dorul inimii,
sub clar de lună, pe furiș,
să-ți fur cu drag, săruturi mii.

Și-nlănțuiți să consfințim
 unirea noastră-n căsnicie,
iubirea să ne-o întețim
cu focul karmei pe vecie.

Ușor plutește  gândul meu
de vânt condus, în adiere,
spre ținta ce va fi mereu
un drum croit spre fericire.

S-au copt fiorii inimii
prin sentimente-mpărtășite,
culegem roada patimii

în armonii desăvârșite.

miercuri, 8 iunie 2016

Las liber clipelor iubite















Din lungul şir al zilelor de viaţă,
adun mănunchiul clipelor trăite
în seri târzii, şi-n toiul nopţii,
și iau frumoasele momente
ce dau culoare și răsfață.
Cum pictorul pe pânză aranjează
frumosul izvorât din realitate,
ce nemişcat stă într-o vază,
că-i numai fir de trandafir,
o păpădie-n zbor, sau un ciulin
cu ţepi sau fără ţepi în șir,
pe pânză să-l picteze fin.
Din lungul şir al zilelor din viaţă
las truda orelor muncite,
în horă să se înfrăţească
cu clipele de bucurie.
Separ de chin, pe cele fericite
să zboare gândul cât o vrea,
în armonie să trăiască
cu dorul și iubirea mea,
în seri târzii și-n toiul nopții
frumoasele momente, inedite,
ce ni le-oferă încă dragostea,
să le gustăm și-n prag de dimineață.