Colindând cu leru-i ler

Sub a iernii vrajă sfântă,
Dalbe flori lucind din cer
Cad în jocul ce ne-ncântă,
Colindând cu leru-i ler.

Prin troienele de nea
Vin copiii pe la poartă,
Pe-nserat a ne ura
Să-mplineasc-a noastră soartă.

Geru-afară iar se joacă,
Şi pe geam pune steluţe,
De la pom se rupe-o cracă
Scuturând nea pe hăinuţe.

Sub a iernii vrajă sfântă
Dalbe flori lucind din cer,
Cad în jocul ce ne-ncântă,
Colindând cu leru-i ler.

Zâna crizantemelor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De pe deal, pe nevăzute,

se coboară lin, spre vale,
pe când vara-i pe sfârşite,
turme de miori sprințare.

Și puţin câte puțin,

caldul verii se topeşte

sub cerul încă senin,

semn, că mult el ne iubește.

Zboară frunzele domol

și pe ritm dansează lent,

se aştern uşor pe sol,

cu grație și talent.

Din văzduh un nor răzleţ

fugărit de vânt prin zare,

glăsueşte îndrăzneţ,

făcând verii o chemare.

Vino Vară după mine,

timpul tău a expirat!

Nu vezi cine vine mâine?

Oricum pleci... Este păcat!

De pe deal priveşte Toamna,

Zâna crizantemelor,

căci de mâine e stăpână

până-n creasta munților.