Curge vremea ca o apă.
Ce contează cum e-afară?
Este cea ce ne adapă,
fie iarnă, fie vară.
Pic cu pic de-a valma trece,
fie ploaie, fie soare,
vremea noastră se petrece,
sufletul adânc ne doare.
Un ceasornic stă să sune,
și când viața ni-e mai dragă,
clipa noastră-n grabă vine...
doamna cernită nu-ntreabă.
Curge vremea-ncetișor.
Ce conteză cum e-afară?
merg cu ea pân-am să mor...
bine-ar fi-ntr-o primăvară.
Ciclul vieții. Vremea curge
într-un sens ireversibil.
Pe obraz mi se prelinge
vremea-n lacrimă, vizibil.
