România

România

joi, 23 octombrie 2014

Toamna iubirii


Ea, de-un verde sclipitor
sub a razelor blândeţe,
se trezeşte în decor
dând iar soarelui bineţe.

El, străluce-n dimineaţă,
îi trimite un sărut
înroşindu-se la faţă,
nu-i spune ce ar fi vrut.

Ea, se face că nu vede
c-o iubeşte cel de sus,
în curând nu mai e verde,
vara, tocmai a trecut.

El, e conştient că pleacă
verdele iubit din vară,
toamna-n pom scutur-o creangă...
Va-nfrunzi la primăvară.

Ea, promite să-l iubească
de când va fi... doar un mugur,
ca pe cer să strălucească
şi să nu rămână singur.

Și acceptă s-o aştepte...
va-ndura toamna şi iarna,
nu vor fi zile deșarte...
Iarăși vine primăvara.

Ea, de un verde gălbior
sub a razelor blândeţe,
toamna, cade în decor,
ucisă de bătrâneţe.