România

România

luni, 19 mai 2014

Păpădia

















Verde-i câmpul plin de soare,
iar în adierea clipei,
galbenul aprins în floare
strălucire da-va zilei.

Tija lungă va desface
o umbrelă minunată,
ce privirea va seduce,
în lumină dezmiedată.

Puful ei alb şi lucios
plin de graţie în dans,
va zbura de sus în jos,
în peisajul frumos.

Feerie-n atmosferă,
iar câmpia bucuroasă
florile va stânge-n horă
prea mărind-o pe crăiasă.

Ea va crește ca-n poveste,
dând culoare la câmpie,
albine prinzând de veste
că e mândra păpădie.




marți, 13 mai 2014

Când Primăvara e grăbită

















Mă leagă noaptea-n întuneric
de visul ce mi-l programez,
oh, somnul îmi este bezmetic!...
Mai pot eu oare să visez?

Când Primăvara e grăbită,
în adierea vântului fugar
a florilor mireasmă e primită
ca semn al reînoiri-n dar.

Lumină este-afară în sfârşit,
las visu-n dulcea-i reverie,
privesc la cerul infinit
raze călduţe ce mă-mbie.

Mă-ndeamnă ziua la plimbare,
păşesc pe solul înverzit,
în zări doar păsări călătoare
se-nalță-n zbor spre infinit.

Iar eu, la rândul meu doresc
cu primăvara înc-odat’,
din nou curat ca să iubesc
un suflet tandru, nepătat.