După cum vântul adie
iar zăpada s-a topit,sufletu-i în armonie
'n peisajul inedit.
Din văzduh, raze uşoare
cu bineţe ne răsfaţă,
și căldura de la soare
ne-ncălzeşte lin pe faţă.
Printre crengi, în triluri scurte
păsările cerului,
ne şoptesc atât de multe
despre clipa dorului.
Din pământ, aburi răsar
ridicându-se în cercuri,
desenând forme ce-apar
pe aleile din parcuri.
După cum adie vântul
primăvara reînvie,
provocând în taină gândul
să viseze-n armonie.
