de mână cu
gându-nfloresc,
nu lasă ast’
viaţă nimic la-ntâmplare
te-nalţă-n
avânt tineresc.
Ştrengar îmi e
gândul şi-mi lasă surâsul
deschis ca o
floare-n amiezi,
în raze de
soare mă pierd cu candoare
visând cum ai
să mă dezmierzi.
Şi inima-ți spune cu şoapte nebune:
- Hai
vino! Am poarta deschisă,
mi-e dorul
iubirii în nemărginire
iar sufletul
îmi este în transă.
Pe-aleea
destinului caut mereu
petale de
flori cu parfum,
sub razele
calde-ale dorului meu
să ţi le presar ţie-n drum.
Un zâmbet, o
floare şi-o rază de soare
şi mână în
mână, cu gând amândoi,
pecete vom
pune cu o sărutare
şi-n viaţa de astăzi, şi-n viaţa de-apoi.