România

România

joi, 29 august 2013

Trecut-au anii














Trecut-au ani plini de nevoi,
de multe griji încovoiaţi,
să nu uităm cum eram noi,
copii de leagăn atârnaţi.

Cum dintr-o dată în eter,
pluteam în zbor planificat,
spre a ajunge sus la cer
aşa cum noaptea am visat.

Ce fain era-n copilărie
când visele, mult așteptate,
se împlineau cu bucurie
aşa...  deodată, peste noapte.

Treziţi din somnul liniştit
vegheați atent de  mamă,
primeam sărutul cel dorit
şi mângâierea-i caldă.

Trecut-au anii, iar acum
dorim din nou pruncia,
și joaca-n colbul de pe drum
ce ne-a-ncântat copilăria.
Gavi…        20.08.2013.

marți, 20 august 2013

Am să vin, versuri Constantin Gavrilescu


Am să vin
în prima noapte înstelată,
când luna este plină toată,
şi am să vreau
să-ţi împletesc din stele
cunună, ca-n visele mele.
Şi am să vin
zburând cu vântul lin
să îţi alin al tău suspin,
şi am să-ţi dau
sărutul dulce şi fierbinte
ce-mi stăruie demult în minte.
Am să vin
în prima noapte înstelată,
când luna este plină toată,
tu să m-aştepţi
cu inima deschisă,
aşa cum soarta ne-a fost scrisă.

vineri, 16 august 2013

Ascund adânc amorul, versuri constantin gavrilescu


Ascund durerea oarbă, suspinele le-nghit,
secate-mi sunt amorul şi dorul de iubit,
secaţi îmi sunt şi ochii, iar gura mi-e sărată,
apare, când şi când, o lacrimă uscată.

Plecând încet privirea, în zi ce-mi aminteşte,
visând încă la tine căci inima iubeşte,
de clipe fericite când ne plimbam sub stele,
de vocea-ţi cristalină ce răsuna sub ele.

Ascund mereu povestea, ca şi cum n-ar fi fost,
plătind greşeala vieţii acum, nu are rost
să-mi blestem crunta soartă şi fără de noroc,
mai bine ard în mine durerile cu foc.

Pornind pe altă cale nu vreau să se mai ştie
că viaţa împreună a fost o tragedie,
dau vina doar pe soarta ce mi-a fost destinată,
dorind ca să-mi aducă o dragoste curată.

Ascund adânc amorul cel dulce şi duios,
să nu-l găsească dorul, acum e de prisos,
ce-a fost în tinereţe în neant a apus,
dorinţa pentru tine din inimă s-a dus.

miercuri, 14 august 2013

Azi, zbor înalt













Azi, zbor înalt deasupra unui cuib de cuci,
cerul e gol, văzduhul mă-nconjoară,
mă-ntreabă vulturii pleșuvi: - 'ncotro te duci?
Zboară încet! Căldura te doboară.
Nu vezi că păsările-s dispărute
iar zarea îți înşal-a ta privire?
Unduitoare forme gri sunt frânte,
și strigă a pustiu și disperare?
Uită-te-n jos! Pomii nici umbră nu mai dau,
dogoritoarea pâclă de la Soare
ucis-a tot, și-n lume viață nu mai au
nici pomi, nici cuci, nici păsări călătoare.
Dar eu tot zbor deasupra cuibului de cuci,
căci văd o fată ce dansează-n zare,
nu mai îmi pasă nici de grele cruci,
priveliștea ce văd e-ncântătoare.
Văd însă-n jos uscate mâini cum se ridică
și crengile copacilor ce dor,
o boare rece mă străbate și mi-e frică,
de strigăte ce se ridică-n cor.
Nici rugile nu mai aduc plinire,
cumplitul Soare poartă vremea ce-i ostilă,
primimește tot Pământul doar pieire
căci mări și fluvii, râuri, fierb ca-n oală.
De mine însă Domnul se îndură,
văzându-mă zburând din cuib de cuci,
plecând spre fata ce mă înfioară,
să îi sărut a sale buze dulci.

vineri, 9 august 2013

Zeul dragostei, Amor













Prin clepsidră,
azi în viaţă,
strecurându-se tiptil,
subţirel precum o aţă
dar arzând ca un fitil,
și privindu-mă în faţă
zeul dragostei, Amor,
trage arcul, și-o săgeată
inima-mi umple de dor.
Uită, dar și-aduce-aminte
să-mi rostească-ncetişor,
la ureche vorbe multe
azi, despre un nou amor.
Las, nisipul lin să cadă
din clepsidra vieții mele,
și în soarele ce scaldă
soarta-mi plină de mistere
încerc iarăși să-i fac faţă
unui dor ce mi-e menit,
și pe-Amor ce mă învață
cum să fiu din nou iubit.

joi, 8 august 2013

Așa sunt eu











Nu-mi plac femeile care-s frivole
ce sânii-și dezgolesc de sub etole,
și fără jenă îți trimit ochiade,
ca mai apoi să cadă-ncet pe spate.

Nu-mi plac femeile care înșeală,
și se-afișeaz-ostentativ din fală
că sunt frumoase și că sunt dorite,
și asta... pentru că-s băiet cuminte.

Îmi plac femeile care-s sfioase,
acestea întotdeauna-s mai frumoase,
și au un șarm care te cucerește
de-n vene sângele îți clocotește.

Și-mi plac femeile cu ochi albaștri,
frumoși ca marea, luminoși ca aștri,
miraj ce fascinează și te cheamă,
veșnic să le iubești, fără de teamă.

miercuri, 7 august 2013

Zi de vară









Merg cu razele de soare
pe traseul cel ştiut,
calde sunt, dogoritoare,
de când ziua a-nceput.

Mândrul astru, nemilos,
a pornit ca să-l atingă,
pârjolind totul pe jos,
solul sfânt să îl distrugă.

Radiații vin de-a valma
printre raze sclipitoare,
îndreptându-se spre ţinte
ce se mişcă-ncet sub soare.

Vântul parcă-i pironit,
aripile-i sunt tăiate,
crudul verde a pierit,
râurile sunt secate.

Astrul zilei nu se-ndură,
el pe toți ne-a biruit,
razele-i nimicitoare
au ars tot, așa... subit.

Nu știu ce s-a întâmplat,
de-i atâta chin și jale,
poate că s-a supărat,
și el vrea să ne omoare.

marți, 6 august 2013

Frământări










Mi-e sufletul închis
și cheia i-am pierdut,
ziua în amiaza mare
pe drumul neștiut,
pavat cu amintiri
din timpuri de demult
toarse pe-al meu destin,
poate cum nu am vrut.
Speranță încă am
și-n inimă un vis,
să spele ploaia totul,
așa cum am decis,
acum, în toamna vieții,
eu liniște să am,
și-un dram de fericire...
aștept scrutând la geam.
Privesc cerul senin,
pe Dumnezeu îl rog,
cu harul său divin
la mine să te-ntorc.