România

România

miercuri, 19 iunie 2013

Din terestre anotimpuri














Din  terestre anotimpuri
care an de an sosesc,
primăvara-i printre gânduri
anotimpul ce-l iubesc.

Biata iarnă nici n-apucă
să îşi termine omătul,
nu mai vede unde calcă,
căci din urmă-o poartă vântul.

Adierea-i mai călduţă,
frigul s-a mai domolit,
acum noaptea e scurtuţă,
ziua chiar s-a mai lungit.

Neaua s-a topit degrabă
râde soarele-n amiezi,
creşte-ncet firul de iarbă,
crapă muguru-n livezi.

Dinspre sud sosesc semnale,
se-aud glasuri rebegite,
după-atâta chin şi jale,
sosesc păsări obosite.

Drumul lung le-a hămesit,
dar din dor de revenire
la căminul lor iubit,
au zburat cu fericire .

Ghiocelul va da tonul
primăverii ce-a sosit,
cum la şcoală clopoţelul
dă semnalul de-nceput.

Din  terestre anotimpuri
care an de an sosesc,
primăvara-i printre gânduri
anotimpul ce-l iubesc.





miercuri, 12 iunie 2013

Am să vin...


















Am să vin
în prima noapte înstelată,
când luna este plină toată,
şi am să vreau
să-ţi împletesc din stele
cunună, ca-n visele mele.
Şi am să vin
zburând cu vântul lin
să îţi alin al tău suspin,
şi am să-ţi dau
sărutul dulce şi fierbinte
ce-mi stăruie de mult în minte.
Am să vin
în prima noapte înstelată,
când luna este plină toată,
tu să m-aştepţi
cu inima deschisă,
aşa cum soarta ne-a fost scrisă.

Îndemn

















De construieşti
castele de nisip,
ai grijă
ca valurile-nvolburate
să fie departe.
Ei! Doar aşa
o să ai bucuria
şi mândria
că tu le-ai construit,
şi valul mării
chiar de e iubit,
nu ţi le-a năruit,
lăsând doar urme şterse
pe nisip.
De construieşti castele
să-ţi împlineacă visele,
fă-le stabile,
şi ai grijă de vânt.
Pune-i paravan
să nu-ţi fie munca în van,
că vântu-i şarlatan.
Nu te încrede în el
că e turbat,
şi într-o clipă
castelul tău e dărâmat.
Fii sigur că vântului
nu-i pasă de visul tău,
că-i nărăvaş de felul său,
şi-n jocul lui nu ţine cont
de dorul ce-l nutreşti mereu.
                                              

De tine dor îmi e














De tine dor îmi e când noaptea
îşi lasă faldurile-ntunecate,
ca să apară din neant iubirea
chiar dacă vine de departe.

De ce în noapte e mai bine
să-mi fii alături tot mereu,
să-ţi simt iubirea care vine
și-nvăluie sufletul meu?

De tine dor îmi e când noaptea
îşi lasă trena de-ntuneric,
uşor, uşor pornind povestea,
în peisajul său feeric.

Ridică vălul în iubire
agită clipele de amor,
şi-aduce sfântă împlinire
stingând suspinele de dor.

De tine dor îmi e când noaptea
se stinge-n zorii dimineţii,
și-aştept să-nceapă iar iubirea
cu toată forţa tinereţii.

luni, 10 iunie 2013

Regi Scorpioni şi Faraoni Negri

Egiptul Antic continuă să fascineze şi în prezent. Fastuoasa şi originala sa civilizaţie stârneşte interesul multora, de la istorici şi arheologi specializaţi în investigarea misterelor sale (şi sunt multe), la oamenii obişnuiţi care nu îşi pot explica atracţia faţă de lumea demult apusă a faraonilor, papirusurilor, a tainicelor ritualuri religioase, şi a piramidelor. Pe lângă aceste aspecte, unele dintre cele mai interesante episoade istorice ale Civilizaţiei Nilului sunt reprezentate de tainicii Regi Scorpioni şi faraoni nubieni. De fapt, Egiptul Antic nu ar fi fost complet fără contribuţia adusă de cele două dinastii.


Cel ce a pus bazele civilizaţiei antice egiptene
Încă din perioada anului 3550 înainte de Hristos, Lumea Antică era prinsă în caruselul violenţei şi distrugerii. Din Mesopotamia până pe malurile Nilului, triburi nomade apărute din negura timpului atacau şi jefuiau tot ce le ieşea în cale, prinse într-un conflict sângeros pentru stăpânirea pământurilor propice agriculturii şi a bogăţiilor vremii.
Se pare că de nicăieri, a păşit curajos în zorii istoriei, un războinic care a reuşit să unească facţiunile rivale pentru a pune astfel fundaţia civilizaţiei Egiptului Antic.
Numele său exact a fost dat uitării, istoria l-a reţiunt însă sub titulatura de Regele Scorpion. Evident, nu este vorba de personajul întruchipat de starul WWE şi actorul The Rock, Regele Scorpion a existat cu adevărat şi a fost unul dintre conducătorii care a pus bazele originalei şi înfloritoarei civilizaţii a Egiptului Antic.
Evidenţele cu privire la apariţia sa pe scena istoriei s-au concretizat în informaţii foarte preţioase pentru istorici şi cercetători.  
Descoperirea relativ recentă a unui mormânt şi a unor forme primitive de hieroglife într-un sit arheologic obscur dintr-o zonă deşertică din vestul Egiptului a demonstrat că bazele civilizaţiei egiptene au fost puse cu mult mai devreme decât se credea. Dovezile descoperite i-au convins pe specialişti să rescrie istoria locurilor, stabilind o nouă dinastie de conducători egipteni.
Noua dinastie a fost denumită Dinastia Zero, iar cercetările asupra Regelui Scorpion se constituie într-o călătorie în timpuri îndepărtate, înainte de construirea piramidelor şi a Sfinxului de la Gizeh,
În urmă cu peste 5000 ani, la Abydos, în ceea ce va fi probabil primul cimitir regal al Egiptului, preoţii uneia dintre cele mai vechi religii de pe Terra depuneau în sarcofage trupurile primilor suverani ai Egiptului: Regii Elefant, Şacal, Crocodil şi Scorpion.



Dacă la început cercetătorii credeau că acestea sunt nimic altceva decât personaje mitice, sau cel mult regi-şamani care luaseră numele animalelor totem cu care se identificau în timpul ceremoniilor şi ritualurilor, evidenţele arheologice arătau că aceştia au fost la fel de reali precum Kefren, Keops sau Mikerinos, celebrii faraoni de mai târziu ai Egiptului aflat în plină glorie şi strălucire.
Deci cine a fost în realitate Regele Scorpion şi cum a reuşit să unifice Egiptul de Jos cu cel de Sus într-o periodă istorică în care zona aceasta era caracterizată prin conflicte extrem de sângeroase?
Pentru a încercă să găsim răspunsul trebuie să coborâm în timp până aproape de sfârşitul Mezoliticului şi apariţia civilizaţie umane. Zilele Egiptului pre-dinastic au fost deosebit de tulburi. Începutul Epocii Bronzului era o perioadă a războielor tribale neîncetate pe teritoriul de azi al Egiptului şi al Orientului Mijlociu.
Între anii 5000-3500 înainte de Hristos, Egiptul era divizat în două mari entităţi statale diferite, Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos. În preajma anului 4000 înainte de Hristos, istoricii au căzut de acord că Egiptul de Sus era condus de un lider local pe numele său, Menes, care a fost cel dintâi rege al acestui stat. Pe aceste considerente, cercetătorii speculează că Regele Scorpion a fost descendentul direct al lui Menes, şi a reuşit astfel să unifice în premieră Egiptul Antic.
Cu toate acestea, întrebarea rămâne: Cine anume era acest lider războinic cu alură mitică?
Istoria începe la Abydos
Cu fiecare descoperire arheologică, personalitatea sa se conturează tot mai mult. Realizările sale nu s-au limitat doar al victoriile de pe câmpul de luptă, căci Regele Scorpion a avut calităţi de-a dreptul revoluţionare în organizarea politică şi socială a noii entităţi statale care avea să se remarce ulterior drept una dintre cele mai strălucite civilizaţii ale Antichităţii.
Sub influenţa sa, Egiptul unit a dezvoltat prima scriere fonetică din istoria umanităţii şi a pus bazele primelor Piramide. Însă modul concret în care acest lider vizionar şi fondator a acţionat atunci, rămâne deschis ipotezelor şi evident speculaţiilor.
Se crede că primul centru de putere al Egiptului Antic se afla la Abydos, situat la circa 400 kilometri sud de Cairo, loc care pe atunci era mai aproape de cursul Nilului decât în prezent (cursul acestui mare fluviu a suferit fluctuaţii de-a lungul istoriei). În plus, Abydos era situat la rascrucea drumurilor comerciale care duceau spre Marea Roşie şi spre oazele nubiene. Situl a fost descoperit în anul 1894 de către un arheolog francez care a efectuat săpături acolo timp de patru ani.



Săpăturile sunt reluat de un celebru arheolog englez al vremii, Flinders Petrie, care face cercetări între anii 1899-1901. Au fost descoperite un număr de opt mari morminte regale din prima dinastie, alături de alte două morminte care proveneau din cea de-a doua dinastie. Cursul evenimentelor politice internaţionale a făcut ca săpăturile să fie reluate abia peste optzeci de ani.
În anul 1980, Gunter Dreyer, şeful unei echipe de arheologi germani, redescoperă la Abydos situl deschis iniţial de francezi. Necropola era răvăşită de activitatea neglijentă a arheologilor francezi, cu toate acestea vina nu era doar a lor, mormintele fiind atacate şi jefuite încă din Antichitate, când adepţii cultului lui Osiris, zeu al morţii şi renaşterii au făcut săpături în speranţa descoperirii locului de naştere al zeului. Echipa arheologului Gunter Dreyer a mai descoperit obiecte din fildeş, aramă, obsidian, vârfuri de săgeţi, veselă şi plachete inscripţionate din ceramică şi fildeş.
Dincolo de aceste obiecte, au urmat şi descoperiri mai sumbre sub forma mai multor schelete de oameni şi animale. Între acestea, scheletele unor tineri sub 25 ani, sacrificaţi alături de animale pentru a-l însoţi pe rege în călătoria sa spre cealaltă lume. Recent a mai fost descoperită o inscripţie care descrie victoria Regelui Scorpion asupra triburilor războinice nomade care ameninţau regatul său. Inscripţia este considerată de mulţi specialişti drept cel mai vechi document istoric descoperit până în prezent.
De asemenea, ca o mărturie palpabilă venită din negura timpurilor despre natura sa războinică, arheologii au mai descoperit într-una din încăperi un buzdugan care i-a aparţinut regelui. Arma, evident cel mai vechi buzdugan din lume, are inscripţionată silueta unui bărbat care poartă coroana Egiptului de Sus, alături de un scorpion, simbolul oficial al acestui războinic de la începutul timpurilor.
Mormântul Regelui Scorpion era alcătuit dintr-un număr de douăsprezece camere, şi a fost construit din cărămizi de lut ars, fiind o replică în miniatură a palatului aceluiaşi personaj istoric. Conform datărilor cu carbon 14, artefactele descoperite provin din jurul anului 3400 înainte de Hristos. De o mare valoare sunt şi cele 160 de plăcuţe pe care sunt inscripţionate cele mai vechi forme de hieroglife cunoscute. Plăcuţele sunt mai vechi cu circa 200 ani decât celebrele tablete cu inscripţii cuneiforme din Sumer.
 Pe baza acestor evidenţe, istoricii sugerează că Regele Scorpion a ordonat sistematizarea primelor forme de scris pentru a crea astfel un mijloc eficient de ţinere a evidenţei taxelor de către visteria sa regală. Se poate spune deci că Regele Scorpion este creatorul sistemului de taxe şi impozite...

Mai aproape de zilele noastre, a fost descoperită la Qena, pe malul Nilului o gravură în piatră care aniversa o altă victorie a Regelui Scorpion asupra locuitorilor din Naqada, un oraş fortificat, care credeau în Set, zeul haosului şi distrugerii. Descoperirea indică faptul că unificarea celor două proto-regate egiptene s-a petrecut cu circa 150 ani mai devreme decât credeau arheologii.Cucerirea celor din Naqada i-a oferit Regelui Scorpion control nu doar asupra cursului Nilului, ci şi reumurilor comerciale care facilitau legăturile Egiptului cu lumea. O altă descoperire edificatoare constă într-o placă de lut în care părintele fondator al civilizaţiei egiptene este reprezentat cu coroana şi buzduganul său caracteristic în timp ce ţine de păr un duşman capturat.
La ora actuală, cercetările au fost sistate din cauza situaţiei politice instabile din Egipt, urmând ca săpăturile în situl de la Abydos să fie continuate imediat ce situaţia politică şi socială din această ţară arabă se va normaliza.
Când nubienii conduceau Egiptul 
O altă dinastie extrem de interesată care a succedat pe tronul faraonilor egipteni, este aşa numit-a dinastie a faraonilor nubieni. Timp de milenii triburile nubiene din sudul Egiptului s-au constituit în cel mai mare pericol extern la adresa ţării faraonilor.
Cu toate acestea, undeva în pragul anului 730 înainte de Hristos, o căpetenie nubiană pe nume Piye a decis că singura cale de a pune capăt conflictelor dintre supuşii săi şi trupele faraonilor ar fi invadarea şi cucerirea Egiptului urmată de înscăunarea sa pe cel mai înalt tron. Din regatul său, situat pe teritoriul actual al Sudanului, Piye a profitat de starea de decădare a Egiptului.
Soldaţii săi au înaintat în bărci spre nord, pe apele Nilului, până când au ajuns în Theba, unde au debarcat înaintea bătăliilor hotărâtoare. Acolo, exact la locul debarcării, căpetenia şi-a pus războinicii să se scalde în apele sfinte ale Nilului înainte de luptă, ca o formă supremă de purificare. Soldaţii cu trupuri de abanos s-au îmbăiat în faţa templului din Karnak, un loc sfânt închinat zeului soare Amon, cel cu cap de berbec, zeitatea personală a lui Piye, căruia războinicul negru i se închina şi-i aducea jertfe.


Întăriţi spiritual, nubienii au dus o campanie militară timp de aproape un an de zile, în care au înfrânt toate armatele egiptene trimise în calea lor, inclusiv trupelele influentului general egiptean, Tefnakht. La sfârşitul acelui an, Egiptul era deja cucerit şi ocupat. 
Când liderul nubian a murit, la sfârşitul domniei sale întinsă pe o perioadă de 35 ani, supuşii săi nubieni, erijaţi deja în poziţia de nouă clasă conducătoare egipteană, l-au îngropat pe Piye într-o piramidă tipică alături de calul său mult iubit. Piye a fost primul dintre aşa numiţii faraoni negri sau mai exact faraoni nubieni, o dinastie de regi din Africa Neagră care au domnit în Egiptul Antic pe o perioadă de aproximativ 70 de ani, fiind a douăzeci şi cincea dinastie de faraoni la scara istoriei.
Nu au fost nişte lideri duşmănoşi şi cruzi faţă de populaţia autohtonă. Din contră, s-au remarcat prin stabilizarea statului egiptean, construirea de monumente şi edificii, şi crearea uni imperiu care se întindea din Khartoum-ul de astăzi până la malurile Mediteranei. Influenţa lor s-a făcut remarcată şi în afara graniţelor Egiptului, ei fiind cei care au stopat invazia asirienilor în Orientul Mijlociu, scăpând astfel Ierusalimul de la distrugere.
Au fost consideraţi personaje istorice de factură legendară până recent, când în urmă cu patruzeci de ani, arheologii i-au repus în drepturi. Proveneau dintr-o cultură puternică care a înflorit în sudul Nilului înainte ca cutezătorul rege Piye să pornească spre cucerirea Egiptului. Relaţiile lor cu egiptene au fost interesante şi deosebit de complexe.


Faraonilor egipteni nu le plăceau aceşti vecini puternici şi influenţi, dar depindeau de minele aurifere din Nubia pentru a-şi consolida influenţa comercială în Orientul Mijlociu. Prin urmare, înainte de aventura de succes a lui Piye, faraonii celei de-a optsprezecea dinastii (1539-1292 înainte de Hristos) şi-au trimis armatele să cucerească Nubia şi să construiască garnizoane de-a lungul Nilului.
Au instalat guvernatori şi funcţionari dintre nubienii localnici în teritoriul recent cucerit şi s-au ocupat de şcolirea şi educarea la Theba a copiilor elitei locale nubiene, căreia i-au permis păstrarea privilegiilor. Această elită nubiană a îmbrăţişat cu entuziasm cultura şi religia egipteană ajungând să-l venereze pe zeul Amon, să înveţe limba egipteană, să adopte fastuaoasele obiceiuri de înmormântare ale acestora, şi chiar să treacă la construirea de piramide proprii. Aşadar, nubieni au fost prima şi singura civilizaţie "egiptianizată" cu un succes deosebit.
Sub conducerea nubienilor Egiptul şi-a recâştigat gloria de dinainte de instalarea libienilor în nord, care impuseseră propriile reguli şi obiceiuri. Odată ajunşi la putere, războinicii negri au repus în drepturi casta preoţilor şi au restaurat cultul lui Amon.
Când Piye a murit în anul 715 înainte de Hristos, fratele său Shabaka a consolidat puterea stabilnd capitala la Memfis. Shabaka a fost devotat cutumelor străvechilor faraoni adoptând chiar numele lui Pepi al II-lea, cel mai faimos conducător din cea de-a şasea dinastie. Dinastia faraonilor nubieni a durat până în momentul în care s-a prăbuşit sub loviturile asirienilor.
Nubienii au continuat să supravieţuiască istoriei până în secolul 14, când au fost islamizaţi în masă de arabi. Vechiul pământ al faraonilor negri a fost apoi împărţit în anul 1956 odată cu trasarea graniţelor Republicii Egipt şi ale Sudanului.
Restul este istorie pură care aşteaptă să fie descoperită când se vor mai linişti timpurile.







duminică, 9 iunie 2013

Curiozităţi istorice

Este ştiut că tuturor ne plac faptele – în special cele istorice, şi cele care reprezintă o necunoscuta pentru noi. Ceea ce urmează prezintă 15 fapte care sunt, sper, necunoscute pentru majoritatea dintre voi. Adunate din perioade diferite din antichitate şi până azi, sunt fapte ce nu au mai fost prezentate până acum.
1. Sfântul Simeon Stylites (foto) a fost un călugăr care şi-a câştigat faimă în secolul al cincilea pentru că a petrecut 37 de ani stând în picioare pe platformă din vârful unei coloane foarte înalte din Siria.
Motivele pentru care a făcut acest gest ţin de valorile sale ascetice, iar exemplul lui a fost apoi urmat în anii care au urmat de către sfinţii stilişti.



 2. În timpul Primei Dinastii a Egiptului Antic, sute de slujitori şi membri ai familiei erau înmormântaţi odată cu trupul regelui mort. Se credea că oamenii şi animalele îngropate odată cu regele îl vor ajută în viaţa de apoi.

3. În 1927, Otto Rohwedder inventat pâinea feliată. El a făcut prima maşină de feliat şi împachetat pâinea, şi a câştigat şi un brevet pentru invenţia sa. După numai şase ani de invenţie, pâinea feliată se vindea mai bine decât cea nefeliată.

4. În 1911, împletirea părului în codiţe a fost interzisă în China, deoarece se consideră că acest obicei aminteşte de trecutul feudal al ţării.
 
5. Pentru a evita efortul de a deplasa cu bărcile în amonte, comercianţii mesopotamieni construiau bărci demontabile pe care le navigau în aval având şi un măgar la bord. Odată ajunşi la destinaţie vindeau cadrul bărcilor iar când terminau de făcut schimburile comerciale foloseau măgarul pentru a se întoarce acasă.

 6. În Roma Antică pedeapsa pentru uciderea propriului tata era să fii înecat, băgat  într-un sac împreună cu
o viperă, un câine şi un cocoş. Motivul din spatele acestei practici? Se pare că nimeni nu ştie!


7. Alexandru cel Mare (foto), a inventat o tehnică de spionaj folosită până astăzi: el îşi încuraja soldaţii să trimită scrisori acasă, scrisori pe care apoi le intercepta şi le citea pentru a descoperi cine era împotriva lui.

8. În Gubbio, nordul Italiei, există o cursă care se organizează în fiecare an, încă din secolul al 12-lea, şi în fiecare an este fraudată. În această cursă sătenii transportau trei statui: a€“ Sfântului Ubaldo (cel pentru care cursa a fost organizată prima data), a Sfântului Anton şi a Sfântului Gheorghe, dar, în fiecare an Sfântul Ubaldo iese pe primul loc, Sfântul Gheorghe pe al doilea loc, iar Sfântul Anton pe ultimul loc.

9. În 1847, atunci când anestezicul a fost folosit pentru prima data în timpul unei naşteri, mama a fost atât de uimită de cât de nedureroasă a fost naşterea, încât şi-a numit copilului Anastasia.

10. Asaltul cavaleriei a fost folosit ultima dată în al Doilea Război Mondial. Atunci o divizie de cavalerie mongolă s-a aruncat în luptă împotriva unei divizii de infanterie germană. Care a fost rezultatul? Nici măcar un soldat german nu a fost ucis, au murit în schimb 2.000 de soldaţi din cavaleria mongolă.

11. Modelul rectangular de dispoziţie a străzilor folosit astăzi în întreaga lume nu este o invenţie nouă. A fost folosit prima oară în oraşul Mohenjo Daro din India, cu 4500 de ani în urmă. Casele în acest oraş erau situate de o parte şi de altă a străzilor, cu pereţii din spate îndreptaţi spre stradă pentru a feri gospodăria de soare şi de praful de la căruţe.


12. Prima femeie poliţist a fost Alice Stebbins Wells (foto), care a s-a înrolat în LAPD în 1910. Pentru că a fost prima (şi singura) femeie-poliţist, ea şi-a conceput propria uniformă de poliţie. Patru ani ma târziu Marea Britanie a avut şi ea prima femeie poliţist.

13. În Parisul anilor 1700, femeile purtau pălării cu paratrăsnete ataşate atunci când se aventurau să iasă din casă pe vreme rea. O idee nu tocmai minunată.

14. În perioadă 3100-3050 i.Hr., Egiptul era condus de primul său faraon – Regele Menes. Se spunea că el a fost primul conducător venit din rândul oamenilor, acesta moştenindu-şi tronul de la Zeul Horus.

 15. Gorgias din Epir (sec. 3 i.Hr.), un sofist grec, s-a născut în sicriul mamei sale moarte.Purtătorii sicriului au auzit plânsetele acestuia în timp ce purtau sicriul spre mormânt.


sâmbătă, 8 iunie 2013

Validare

Dacă ne-am aminti în orice clipă că suntem îngeri veniţi să experimentăm cele mai diverse experienţe, am vedea în OM numai părţile pozitive, numai calităţile şi le-am valoriza. Am fi pe calea transformării, a evoluţiei spirituale. " Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi" ne învaţă Domnul nostru Iisus Hristos. Ce poate fi mai frumos, decât să-l vezi pe aproapele tău ca pe un înger.
Căutaţi în interiorul vostru, exploraţi cu ochii minţii şi veţi vedea scânteia divina!
Dăruiţi iubire, binecuvâtaţi-l pe semenul vostru, şi amintiţi-vă în orice clipa ca SUNTEŢI ÎNGERI, FII AI TATĂLUI CERESC!
sursa: http://fundatiasfantulierarhcalinic.blogspot.ro/  


Cândva











Azi, mă strecor
prin ale vieţii valuri,
de soartă nici nu mă mai tem,
iluziile sunt deja apusuri,
rămase doar într-un poem.
M-am întâlnit
odată cu iubirea,
şi-am înţeles,
dar nu am vrut de fel,
să cred că-i schimbătoare
cum e vremea,
parcă acum, o înţeleg niţel.
Cândva,
amorul nu m-a ocolit,
şi i-am urat să aibă viaţă infinită,
nici eu pe el,
şi cât l-am mai iubit,
dorind alături să-mi fii fericită.
Nici inima
n-a fost indiferentă,
din când în când
a tresăltat cumva,
dar cred,
că şi acum ar fi atentă
de-ar întâlni însă pe-altcineva.

miercuri, 5 iunie 2013

Gând fugar













Un gând fugar
îmi brăzdează cerul minții
cu strălucirea pătrunderii
în adâncimea cunoașterii
universului stelar,
tot mai adânc și mai des,
noapte de noapte
printre suspine și șoapte,
de dragoste botezate
în idealul iubirii ales.
Deșarta speranță
din gândul fugar,
făcut-a din mine un nou avatar,
aici, pe Pământul bătut de mistral ,
născut fiind în zori,
cu lacrimi pe față,
alăptat cu apa cea pură
căzută din roua tristeții,
desferecând drum tinereții
în noul destin al iubirii,
cu dor dăruind sărutul de foc
în soarta cea nouă, plină de noroc.
Un gând fugar,
dar plin de speranță,
prinde contur
în a mea noua viață
din universul stelar.

marți, 4 iunie 2013

Mă plec











Mă plec
până la pământ,
dar nu să-l văd,
ci pentru rugăciune.
Mă plec
adânc, din când în când,
nu ca să-l văd,
doar ca să-mi fie bine.
Mă plec
până la pământ,
ori de câte ori simt
că mi-e dor de tine.
Mă plec
până la pământ
rostind cu patos psalmi,
ştiind că iubirea vine.
Mă plec
până la pământ
ades, plângând amar,
căci dor închid în mine.
Mă plec
până la pământ
cu recunoştinţă,
căci viaţa este Dar.



duminică, 2 iunie 2013

De pe punte












De pe punte văd doar marea,
văd şi ţărmul uneori,
cât de-ntinsă este zarea
când e cerul fără nori.

Azimut e infinitul
ce-l percepem din priviri,
unde marea cu-orizontul
îşi dau locul de-ntâlniri.

De pe punte văd doar valuri
ce-n tangaj se-ntrec de zor,
văd şi pescăruşi în stoluri
ce valsează-n dansul lor.

Văd pe creastă stropi răzleţi
dansul lor pluteşte-n zbor,
pare că sunt prea îndrăzneţi,
de aceea  cad şi mor.

De pe punte văd doar portul,
iar în dane văd vapoare,
ce-şi descarcă iar transportul
ca să ia drum nou pe mare.






sâmbătă, 1 iunie 2013

Visul nopţii











Dacă
privesc de pe sol,
văd cerul plin de stoluri
rotindu-se în cercuri.

Dacă
privesc din stol,
văd fantezia-n zboruri
rotindu-se în cercuri.

Cel mai bine ar fi
când sunt pe pământ,
să visez că zbor
să prind visul nopţii...

Dar mai bine ar fi
să ţin cont,
că visul în zbor
e fantezia vieţii.