Merg cu razele de soare
pe traseul cel ştiut,
calde sunt, dogoritoare,
de când ziua a-nceput.
Mândrul astru, nemilos,
a pornit ca să-l atingă,
pârjolind totul pe jos,
solul sfânt să îl distrugă.
Radiații vin de-a valma
printre raze sclipitoare,
îndreptându-se spre ţinte
ce se mişcă-ncet sub soare.
Vântul parcă-i pironit,
aripile-i sunt tăiate,
crudul verde a pierit,
râurile sunt secate.
Astrul zilei nu se-ndură,
el pe toți ne-a biruit,
razele-i nimicitoare
au ars tot, așa... subit.
Nu știu ce s-a întâmplat,
de-i atâta chin și jale,
poate că s-a supărat,
și el vrea să ne omoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu